Totul sau nimic?

Dupa o pauza suficient de lunga, simt nevoia sa imi descarc sufletul undeva, unde stiu ca ma citeste cineva, dar nu stiu daca ma intelege, dar nici nu ma intereseaza. Simt nevoia sa imi expun sentimentele in cuvinte pentru ca altfel nu mai stiu, nu mai stiu daca gresesc eu sau ceilalti. Cert e ca simt o profunda dezamagire fata de tot...fata de tine, fata de mine, fata de toti din jurul meu care au vrut sa fie alaturi de mine si i-am respins, de cei care m-au ignorat, dar nu m-a durut, fata de intreaga lume. E dureros sa o iau de la inceput cu altcineva si mi-e frica de necunoscut, dar de obicei necunoscutul imi placea, si nu stiu sigur daca stiu s traiesc fara tine. Si mi-e frica sa incerc...Invata-ma cum e viata fara tine, invata-ma sa nu mai simt durerea asta care imi despica sufletul in doua, invata-ma sa iert si sa trec mai departe. In ciuda a tot ce ti-am demonstrat in tot timpul asta, am un moment de slabiciune, si nu zic ca viata s-a oprit in loc pentru tine, doar ca nu stiu eu sa o continui. Mi-ai aratat ca nu e gresit sa imi permit sa visez, dar azi sunt libera de toate visele...si ma doare.